Îmi aduc aminte și azi prima mea scrisoare pentru bătrânelul cu barbă albă. Îmi doream globuri colorate și o păpușă pe care o văzusem în vitrina unui magazin. Nu ceream mult și garantam în schimb că am fost cuminte și am ascultat de mami și de tati.
Dacă ar fi să-ți scriu azi, dragă Moșule, mi-aș dori ca Buni să fie sănătoasă, ca mami să fie înțelegătoare și tata să găsească puțină bucurie în fiecare zi. Aș mai vrea să fiu iubită și sper că spiridușii nu m-au uitat și m-au trecut pe lista de cadouri. În schimb nu îți promit că am fost cuminte dar îți promit că am să fac și eu pe cineva să zâmbească. Și uite, îți trimit spre aprobare planul meu de sărbători.
1. Să trimit copiilor de la spitalul Marie Curie un licăr de speranță și fericire. Pentru ei și eu pot să fiu Moș Crăciun. Tot ce trebuie să fac este să trimit pe adresa Bulevardul Gheorghe Magheru, nr. 7, etaj 2, camera 241 B, București, sector 1, o jucărie, o hăinuță sau dulciuri – în limita posibilităților – și astfel sacul tău va fi mai plin. Sunt micuți și mulți suferă de boli grave. Au nevoie de medicamente și de multă iubire, iar eu vreau să-i văd zâmbind.
2. Un pom de Crăciun pentru o prietenă dragă. De mulți ani a renunțat să creadă în magia Sărbătorilor de Iarnă, iar anul acesta încerc să-i readuc zâmbetul pe buze. Nu îți spun despre cine e vorba. La cum te cunosc eu, sigur îmi strici surpriza.
3. Globulețe colorate pentru brăduțul de la job. Luni îl împodobim și vreau să fie cel mai frumos brăduț de Crăciun. Steluța din vârf eu o așez.
4. Cadouri pentru toată familia și pentru prietenii apropiați.
5. Colinde și gânduri bune pentru prieteni, vecini și oricine este bun să ne întâmpine cu veselie.
Aștept răspunsul tău cât mai curând și dacă mai ai vreo idee trimite-o cu încredere. Adresa o cunoști, iar poștașul e tot nenea drăguț și amabil de anul trecut.
Și Moșule, fii bun și nu mă uita. Mă bazez pe tine pentru fulgii mari și pufoși din seara de Ajun, pentru colinde și mirosul de cozonaci și pentru magia din preajma celor mai frumoase sărbători din an.
A ta,
Alexandra.
[Via http://denota10.wordpress.com]
No comments:
Post a Comment