Când mă gândesc la subiect aud sunete/văd imagini din how to save a life.
am o problemă/piatră pe suflet: dacă așternutul tipărit pe care dorm chiar poate să semnifice, eventual, să echivaleze cu bisturiul, linia care schițează pe o coală o casă, confortul verde din fosta ceașcă, „peruca albă” care revolza autoritar conflicte; suntem egali? oare ne putem compara cu astfel de cunoștințe fără să simțim, măcar nici cel mai mic sentiment de vinonvăție în ceea ce privește categoria pană a cuțitului cu care tăiem in carne; irosim timpul. oare nu este doar o amânare, un fel de bălăceală, un fum. țigara- scuză pe care ne-o luăm că să asimilăm ceea ce se petrece cu noi.
cum infruntăm inutilitatea pe care o simțim în fața limbajulul codificat; cum suntem siguri că fără hartă și copilot mașina pe care o conducem merge în DIRECȚIE.
Știu că se spune că fiecare furnică asigură buna funcționarea mușuroiului, însă lor li se atribuie funcția pe care toate zilele o vor sluji. noi, noi decidem cum slujim mușoroiul și fiecare se crede regină/napoleon în deciziile sale. ahh, Atunci când tragi cu ochiul în curte veciunului și vezi poduri mai inalte decît la tine te oprești, clipești, privești: Natura omului: cum? . adverse. Mai degrabă nu priveai. Totuși… poate e bine. contracte de colaborare, schimb de experință. cum sună? Mai bine, nu? Parcă întrevezi o speranță.
Semnul nu dispare, doar il acoperim cu lovituri mai intense, ritmice. pășim și il pudrăm din mers. reflex. Încercăm cu supradoze din rețeta din portofel sau Ne scufudăm în alt așternut al cărui proprietar niciodată nu-l aflăm.
generalitatea „FI CEL MAI BUN IN CEEA CE FACI” poate că e o soluție. Fiecare cu o bucățică. Just pick hil, plain or water. Cine,Ce nu expiră? Ce putem să pierdem? Să deschidem O ușă; de acolo vedem. Să punem lutul pe masă, îi setăm viteza cu piciorul, îl înălțăm cu mâna, îl udăm să nu se usuce, îl finalizăm după ce avem o idee despre cum ar trebuie să arate.
No comments:
Post a Comment